Ce ar fi lumea fara fotografie?
Ne-ar trebui mii de cuvinte sa descriem o imagine si nici atunci nu am reusi sa redam cu exactitate realitatea, povestea sau sentimentele simtite. Cum descrii un peisaj? Cum descrii o culoare, o nuanta, o umbra? Cum descrii o persoana? Cum descrii forma ochilor, a nasului, a gurii, culoarea parulului, forma genelor…? Cum descrii o persoana blanda sau una dura? Cum poti descrie o imbratisare, un zambet, un dans, o lacrima? Cum ar arata un album gol? Cum ar fi buletinele fara poza, revistele fara imagini, sau cum ti-ai alege vacanta fara sa vezi cateva fotografii din acea locatie? Cum ar fi lipsa unei persoane dragi, fara o fotografie care sa iti aminteasca de ea?
Ce este fotografia?
Totul. Fotografia este o fractiune, o secunda, un moment din viata, o amintire. Este un mix de culori si umbre, un declansator de sentimente, de deja-vu, de inspiratie, si uneori vindeca psihicul si chiar fizicul. Fotografia este muzica ochilor.
Ce este un fotograf?
Fotograful este un pictor, arhitect, dar si un scriitor. Pune in imagini viziunea lui asupra unui moment. Povesteste, descrie, si insereaza in fotografii sentimente care apoi se deschid intr-o fractiune de secunda in fata ochilor tai si te patrund. Scoate in evidenta caracteristici predominante, esentiale si unice. Le imbina in asa fel incat efectul sa fie cert si puternic. Fotografiile „spun” lucruri. Fotograful le face sa vorbeasca.
De ce editam fotografiile?
De ce nu? Picasso nu a folosit cele mai bune pensule? Daca Dumnezeu oferea oamenilor in antichitate o bricheta, ei nu ar fi folosit-o? Uneori folosim programele de editare pentru a ne apropia si mai mult de fotografia dorita, iar alte ori pentru a corecta micile erori. Cu siguranta si Picasso corecta liniile sau curbele si amesteca culorile pana se apropia cat mai mult de viziunea lui. Si sculptorul sculpteaza pana ii iese sculptura. Cu sau fara editare, fotografia este tot o forma de arta. O fotografie editata este tot o capodopera, mai ales daca scopul i-a fost atins.
